Crăciunul între generații: De la bunici la generația Alfa

„Nu mâncăm carne și atunci se naște Isus Hristos” – așa a descris o voce de copil Ajunul Crăciunului. Este sărbătoarea care, prin abundența sa de simboluri și ritualuri, reunește familiile pentru ca, în liniștea nopții, să-și amintească de smerenie, să primească speranța și să se bucure de afecțiunea celor dragi.

Odată cu căldura butucului de Crăciun care arde în vatră în așteptarea Nașterii, tradițiile, cultura și spiritualitatea au traversat secolele pentru a ajunge în veacul XXI. Este epoca în care mediul online devine o sursă de sprijin, inteligența artificială promite să facă totul în locul nostru, iar reclamele agresive ne îndeamnă la un consum aproape hipnotic, în timp ce valorile se redefinesc zilnic. În fața riscului de a ne pierde identitatea într-o lume ce galopează spre necunoscut, am încercat să privim prin ochii diferitelor generații pentru a înțelege cum percep acestea, astăzi, Ajunul și Crăciunul.

În urmă cu mai bine de un deceniu, bunica Jivka din satul Breze (regiunea Sofia) și-a rememorat copilăria, povestind pentru BNR despre tradiția din Ajun: „Aduceau paiele și le întindeau pe jos, puneau fața de masă, așezam bucatele și ne așezam cu toții în cerc, direct pe pământ. Aveam prune, fasole, varză și pită frământată cu un bănuț – să vedem cui îi va cădea norocul. Când strângeam paiele, le puneam pe pruni, ca să rodească! Toată lumea era cu familia, acasă. Și atunci, și acum, acest praznic îmi umple inima de bucurie!” – așa descrie sărbătoarea un reprezentant al „Tradiționaliștilor” (născuți între 1925 și 1945).

Aproape un secol mai târziu, copiii din generația Alfa (născuți după 2012) se așază și ei în jurul mesei de post din Ajun. „Frământăm pită, nu mâncăm carne și atunci se naște Isus Hristos”... „Facem plăcinte cu răvașe și punem un bănuț înăuntru, iar cel mai vârstnic trebuie să rupă pita în două”... „Se mănâncă doar de post... fasole. Sărbătorim”, enumeră elevii Școlii nr. 97 „Frații Miladinov” din Sofia, împletind ritualurile festive cu simbolistica religioasă. Fiecare generație are propria interpretare a simbolurilor, iar percepțiile sunt adesea contrastante. În urmă cu doar doi ani, reprezentanții generațiilor X, Y și Z (născuți între 1965 și 1996) au stârnit dezbateri aprinse pe rețelele sociale despre Moș Crăciun și ceea ce unii considerau a fi „dublura sa socialistă”, Moș Gerilă.

Un studiu realizat atunci de televiziunea națională (BNT), bazat pe opiniile etnologilor și istoricilor, a temperat spiritele, demonstrând că imaginea Moșului de la începutul secolului XX nu are nicio legătură cu figura importată ulterior din Uniunea Sovietică. Astăzi, unii copii din generația Alfa poate că nici n-au auzit de Moș Gerilă, însă sunt captivați de tradiția bătrânului cu barbă albă care aduce daruri și se grăbesc să-și exprime dorințele: jocuri, console, cărți sau mingi de fotbal. Ei enumeră cu entuziasm și lucrurile preferate de sărbători: „Cel mai mult îmi plac sarmalele”, spune unul dintre micuții de la școala „Frații Miladinov”, completat de alții: „Mie îmi place că ești cu familia!”... „Că pot să merg la schi!”... „Îmi place că mă culc la 11 noaptea și pot să fac aproape orice – „aproape”, pentru că mama nu mă lasă la PlayStation dacă nu citesc sau nu-mi fac temele înainte...” Pe de altă parte, în mediul online, utilizatorii din generațiile Y și Z povestesc că petrec Ajunul și Crăciunul alături de rudele mai în vârstă.

Adesea, aceste zile sunt un prilej de „leneveală sănătoasă” după ritmul epuizant al cotidianului. Nu lipsește nici nostalgia după vremurile când Crăciunul însemna un strat gros de zăpadă, hornuri fumegânde și săniuș. Comentariile de pe rețelele sociale sunt grăitoare: „De când s-a schimbat clima, a dispărut și spiritul Crăciunului. Îmi amintesc ce magic era să privești zăpada sclipind, să simți căldura casei... noi, copiii, făceam ghirlande din hârtie colorată. S-a dus fiorul acela, senzația aceea specială...” Totuși, copiii de astăzi au și motive de nemulțumire: „Faptul că doamna ne dă multe teme”... „Nu-mi place că sunt copii care nu primesc cadouri!”... „Nu-mi place hora”... „Iar mie nu-mi place că nu mâncăm carne”... „Mie nu-mi place Crăciunul pentru că, atunci când toată lumea discută, mie nu mi se acordă atenție!”

Chiar dacă generațiile privesc diferit tradițiile, speranța întrun viitor mai bun rămâne elementul de legătură. O dovedesc urările de Crăciun, care par să fi rămas neschimbate peste veacuri. Elevii Școlii nr. 97 le transmit cu entuziasm colegilor de generație din întreaga lume: „Să fie buni și fericiți!”... „Să primească multe cadouri și să se simtă bine cu părinții!”... „Să fie sănătoși și să-i păzească Dumnezeu!”... „Să n-aibă teme și, mai ales, să nu cadă și să nu-și rupă mâinile sau picioarele!”... „Să fie nobili la suflet!”... „Să aibă sărbători minunate!” În pragul Nașterii Domnului, putem spune că tradiția este încă vie, iar urările poartă cu ele scânteia magiei de Crăciun care promite să le împlinească. Așa să fie!

Autor: Desislava Șapkarova

Redactor responsabil: E. Karkalanova