Compozitorul Gheorghi Ghenkov – unul dintre ultimii „oameni zburători”

„Muzica prietenului meu... Mereu mă întreb cum să o descriu, iar printre adjectivele care îmi vin în minte – ciudată, blândă, delicată – apare, în mod neașteptat, știu, cuvântul „inteligentă”...” – cuvintele magnificului poet bulgar Valeri Petrov despre opera lui Gheorghi Ghenkov (1929 – 2010). Experți renumiți susțin că Ghenkov este cel mai talentat „traducător” al poeziilor lui Valeri Petrov în limbajul muzical și teatral. Dovada acestui fapt sunt cele patru musicaluri și o operă ale sale, bazate pe basmele preferate ale poetului: „Butonul pentru somn”, „Să spunem ușor”, „Albastru ca marea”, „În camera luminată de lună” și „Basm alb”, recunoscute de mult timp ca exemple clasice ale teatrului muzical bulgar. Compozitorul a încetat din viață în ziua de Crăciun, 25 decembrie 2010. Câteva zile mai târziu, în paginile ziarului „Cultură”, a fost descris în memoriam ca „o personalitate strălucitoare și un om proverbial de modest”.

Artist cu o estetică distinctivă, deosebit de rafinată și sofisticată, Ghenkov a creat exemple reprezentative ale teatrului bulgar și ale muzicii de film din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Stilul său caracteristic de autor – viu, asociativ, laconic, cu un incredibil simț al dramaturgiei – a lăsat o amprentă specifică, descrisă ca „wildeană”, asupra a peste 100 de producții teatrale și peste 200 de filme, mai multe suite simfonice, zeci de cântece pentru copii și cântece populare.

La începutul cărții „O încercare de portret”, publicată la trei ani după moartea sa, soția compozitorului, renumita regizoare Prof. Bistra Atanasova, se întreabă: „Cum pot surprinde această personalitate incomprehensibilă și neobișnuită? De-a lungul vieții mele, nu am întâlnit niciodată un astfel de fenomen de aproape – similar, da, dar niciodată ca acesta. Era extraordinar de talentat, fuzionat cu muzica pe care o iubea și o compunea. Vorbea cu entuziasm mai ales despre alții – fie că erau genii în domeniul artei, fie colegi, prieteni, dar nu despre el însuși... Era un muzician extrem de erudit... ceva de genul unei enciclopedii muzicale – așa cum el însuși a spus într-un interviu: „Pentru mine, muzica este ca tabelul periodic al lui Mendeleev – dacă aud ceva ce nu cunosc, îi găsesc imediat locul în el.

Într-o conversație cu muzicologul Rumyana Karakostova, publicată în 2004, Gheorghi Ghenkov concluzionează cu cuvintele: „Continuu să cred că muzica este o lume undeva deasupra noastră...” În timpul vieții sale, el nu s-a limitat la a căuta alte lumi – mai înalte decât a noastră, ci a locuit literalmente acolo. Una dintre cele mai frapante dovezi în acest sens este o miniatură vocală perfectă, auzită pentru prima dată în filmul Adios, Muchachos. Acest dramă emoționantă a regizorului Yanko Yankov, bazată pe un scenariu de Valeri Petrov și Vasil Țonev, a fost lansată în 1978 și astăzi nimeni nu-și mai amintește de ea. Dar tocmai din coloana sonoră a acesteia provine incomparabila „Cântec pentru oamenii zburători”, atât din punct de vedere al versurilor, cât și al muzicii. Pentru cei care nu provin din spațiul cosmic, ei se nasc printre noi, dar uneori zboară – deasupra noroiului și cenușii, deasupra problemelor cotidiene și a bunurilor materiale, deasupra bucuriilor și grijilor nesemnificative. Ei sunt „cei zburători”, la vederea cărora noi, ceilalți, suspinăm în secret și simțim o durere ciudată din cauza amintirii vagi că poate și noi am fost „de felul lor”.

Gheorghi Ghenkov a murit în ziua de Crăciun – 25 decembrie. Se spune că în zilele de sărbătoare religioasă importante pleacă sufletele cele mai luminoase și mai drepte, cele care zboară încă din timpul vieții. Ca și autorii minunatei melodii – Valeri Petrov și Gheorghi Ghenkov – și interpretul acesteia – de neuitatul actor Asen Kisimov.

Autor: Țvetana Tonceva

Editat de: E. Karkalanova

Tradus și postat de Vlad Mitev