Istoria levei bulgărești în ajunul înlocuirii sale cu euro

La 145 de ani de la introducerea sa, leva este scoasă din circulație. pentru a fi înlocuit ca monedă în Bulgaria cu moneda unică europeană.

Leva a intrat oficial în circulație la 4 iunie 1881. La aceeași dată în 2025, Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană au anunțat în rapoartele lor extraordinare de convergență că Bulgaria era pregătită să adere la zona euro la 1 ianuarie 2026.

Care este istoria levei bulgărești?

Unul dintre primele lucruri pe care tânărul stat bulgar le-a dobândit după eliberarea sa în 1878 și care i-a consolidat în mare măsură suveranitatea a fost dreptul de a avea propria monedă.

În 1880, Adunarea Națională a adoptat „Legea privind dreptul de a bate monedă în Principat”, care a creat moneda națională bulgară – leul. Din 1885, Banca Națională a Bulgariei are dreptul de a emite bancnote, cu obligația ca acestea să fie garantate cu aur, iar din 1891, cu argint.

Moneda noastră națională a fost tipărită în tipografii renumite din Regatul Unit, Rusia, Germania și Franța.

Prima bancnotă, cu numărul 000001, a fost tipărită la 1 august 1885 la Sankt Petersburg, Rusia. Valoarea sa nominală era de 20 de leva, iar dimensiunea era de 150 pe 97 milimetri, cu filigranul Băncii Naționale a Bulgariei în colțul din stânga al bancnotei. Originalul primei bancnote bulgare este păstrat la Muzeul de Istorie din Gabrovo.

Talerii olandezi cu leu, care au apărut în Bulgaria în secolul al XVII-lea, sunt considerați a fi posibilul prototip al levului bulgar.

„Talerul cu leu era cu siguranță cunoscut de otomani și era utilizat în Imperiul Otoman în secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Otomanii făceau parte din așa-numita lume a argintului, care includea și India și China, unde se foloseau în principal monede de argint”, a declarat Hristian Atanasov, lector la Departamentul de Economie Politică al Universității Naționale și Mondiale de Economie, într-un interviu acordat Radio Bulgaria. „În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, otomanii foloseau în principal akçe ca monedă, dar aceasta s-a depreciat rapid și a început să fie utilizată în principal ca unitate de contabilitate. Treptat, talerii olandezi, germani și cehi au intrat în masă pe piață, fiind foarte populari în rândul populației locale din Balcani. Probabil pentru că erau monede mari, cu un cap de leu reprezentat pe ele, ele pot fi considerate prototipul leului bulgar. Au continuat să circule pe piețele otomane și în special pe teritoriile bulgare până la Eliberare.

În plus față de acestea, în imperiu se folosea o cantitate uriașă de monede din diferite țări, precum și moneda otomană propriu-zisă – kurush (groschen).

„Este argint și mai mare, împărțit în groschen, para și akçe. În 1844, au adoptat un standard aur-argint, începând să bată lire de aur, care erau strict legate de groschenul de argint. Au păstrat acest standard până la sfârșitul imperiului, după Primul Război Mondial. În timpul și după diversele războaie – Crimeea, Ruso-Turc și Primul Război Mondial – au tipărit și bani de hârtie, numiți kaime, cu care și-au finanțat deficitele bugetare. Cu alte cuvinte, când a apărut leul bulgar, exista deja experiență atât cu standardul aur-argint, cât și cu banii de hârtie, iar aceasta a fost preluată după Eliberare, când, în 1880, a fost adoptată legea privind baterea leului bulgar, care a fost „legat” de francul francez. Au început să fie tipărite și bancnote, care, pe baza experienței istorice, au fost întâmpinate cu mare neîncredere de către populație, deoarece aceasta își amintea ce se întâmplase cu kaime-ul otoman și devalorizarea sa rapidă.

În 1894 au apărut primii lei bulgărești din aur, dar aceștia au circulat pentru o perioadă foarte scurtă de timp – doar până la Primul Război Mondial.

„Ministerul Finanțelor de la acea vreme a preferat să bată lei de argint, deoarece prin seigniorage (profitul format din diferența dintre costul creării unei emisiuni monetare și valoarea nominală valoarea banilor primiți din emisiune), putea genera venituri suplimentare pentru trezorerie, astfel încât standardul aurului nu a fost adoptat în Bulgaria pentru o perioadă mai lungă de timp.”

De la Eliberare, în 1878, până în 1952, toate monedele bulgare au fost bătute în străinătate, dar, potrivit interlocutorului nostru, faptul că, odată cu înființarea Monetăriei, Bulgaria a dobândit dreptul de a bate propria monedă nu este un simbol particular al independenței. El își justifică afirmația subliniind că, în diferite perioade ale istoriei sale, leul bulgar a fost întotdeauna „legat” de o monedă străină – francul francez, rubla rusească și marca germană, iar din 2002, de euro. Singura perioadă în care leul nu a fost legat de o monedă străină a fost în timpul hiperinflației de la sfârșitul secolului al XX-lea, care a dus la introducerea Currency Board.

De la 1 ianuarie 2026, Bulgaria va face parte din zona euro. În prima lună, ambele monede vor fi utilizate în paralel, după care leva va deveni istorie. „Cu siguranță va avea valoare emoțională și va fi căutat de colecționari. Leva va continua să fie schimbat la rata fixă actuală față de euro (1 EUR = 1,95583 BGN), Adică, chiar și după ce perioada de schimbare a monedelor și bancnotelor în euro va fi trecut, va fi posibil să schimbăm levii pe care i-am uitat sau păstrat din diverse motive pentru o lungă perioadă de timp după aceea”, explică Hristian Atanasov, oferind sfaturi persoanelor preocupate de înlocuirea actuală a levei cu euro:

„Știu că orice schimbare este greu de acceptat, dar cred că oamenii ar trebui să aibă mai multă încredere în instituții, deși știu cât de ușor este să spui asta și cât de greu este să o faci. În opinia mea, procesul va decurge fără probleme și le sfătuiesc să păstreze leva ca suvenir, dar trebuie să privim înainte și cred că euro este un pas către un viitor mai bun pentru țară.”

Autor: Ioan Kolev

Editor: E. Karkalonava

Tradus și postat de Vlad Mitev

Linkuri: 

Prima bancnotă