Un sat de frontieră din Grecia păstrează dialectul bulgar din Rodopi

La câțiva kilometri de granița cu Bulgaria, în Munții Rodopi din nordul Greciei, se află Dimario – un sat în care limba bulgară și dialectul din Munții Rodopi au fost păstrate și continuă să fie folosite în comunicarea de zi cu zi între oameni, potrivit BTA. Viața aici curge liniștit, departe de drumurile principale și orașe, iar tradițiile și amintirile sunt transmise din generație în generație.

Dimario, cunoscut istoric sub numele de Demirgic, se află la aproximativ 10 minute distanță de Bulgaria. Satul poate fi accesat prin trei tuneluri și șase poduri pe noua autostradă transfrontalieră construită de Grecia, care leagă cele două țări. Deși se află la doar 8 km de graniță, timp de peste 80 de ani satul a rămas inaccesibil pentru bulgarii care locuiau de cealaltă parte a graniței. Dar, după ani de așteptare, trecătoarea Belomorski este acum deschisă.

„Am prieteni din Bulgaria în Rudozem și Smolian”, spune Omer Kasim, care locuiește în Dimario. Pentru locuitorii din zonă, deschiderea frontierei reprezintă și o modalitate mai rapidă de a merge la stomatologii bulgari, ale căror servicii sunt mai accesibile decât cele din Grecia. Cu toate acestea, Kasim își exprimă îngrijorarea cu privire la introducerea euro în Bulgaria. Potrivit lui, o astfel de schimbare duce la o creștere a costului serviciilor, așa cum s-a întâmplat deja în Grecia cu trecerea de la drahmă la euro.

Fatik, un tânăr topograf care a participat la construirea zidurilor de sprijin de-a lungul traseului de la graniță până la Dimario, este, de asemenea, fericit să împărtășească faptul că, chiar înainte de deschiderea noii șosele, a vizitat Bulgaria de mai multe ori pe vechiul drum de pământ. Cel mai recent, și-a dus copiii la Pamporovo, unde au schiat.

La fel ca în satele bulgare de frontieră din Rodopi, viața în Dimario nu este ușoară – aproape că nu există locuri de muncă, iar oportunitățile sunt limitate pentru mulți oameni. Aproximativ 300 de persoane locuiesc permanent în sat, iar vara numărul acestora crește la aproximativ 800. Unii dintre localnici lucrează în Xanthi, alții sunt lucrători migranți în Germania. Există o școală și o grădiniță. 

Editor: Ivo Ivanov

Tradus și postat de Vlad Mitev